Puteri universale

Stiu ca in ultima vreme postez tot mai greu, dar am decis ca pana la sfarsitul verii voi urma sa postez o serie de circa 40-50 de articole cu tematica istorica, sociala si religioasa in care am sa abordez subiectul „Puteri universale”, in special imperiul si papatul. Mai jos aveti o lista cu titlurile respective, dar mai intai as vrea sa va rog sa imi sugerati daca vreti un episod anume sau mai multe. In caz ca v-a placut un episod anume din istoria romana sau cea medievala care nu se regaseste aici, lasati un comentariu si voi incerca sa il adaug.

Colosseum

p.s Lista de mai jos nu respecta perfecta ordine cronologica si este inca supusa modificarilor.

-O lume rafinata (despre Grecia si conflictul intre Atena si Sparta)
-Episodul Troiei
-Introducere la Enea si Cartagina
-Nasterea Romei, legenda lui Remus si Romulus (paranteza castrele romane)
-Dinastia Augusta, Dinastia Iulio-Claudia, Flavia.
-Augustus -Republica si triumviratele
-Panem et Circences
-Caput mundi et Mare nostrum.
-Criza secolului III -Anul celor 4 imparati.
-Tetrarhia (paranteza catre arcurile de triumf)
-Pars occidentalis et orientalis
-1000 de ani de la nasterea Romei.
-Odoacru
-Invaziile longobarde
-Asezarile Romano-barbarice si primele perioade de criza
-Donarea fortaretei Sutri
-Carolus Magnus si Papa c.
-Lupta pentru investitura
-Costitutio de feudis
-Capitulatul de la Quierzy
-Cruciade, cruciada taraneasca si episodul evreilor
-Conflictul  intre franta si anglia.
-Razboiul de 100 de ani, razboiul celor 2 trandafiri
-Ioana d’arc
-Dictatus Papae

Melodia de astazi este „Ameno”, iata cele doua versiuni ale clipului:

Habemus Papam

Dupa ce Benedetto XVI s-a retras, sau mai bine spus, a demisionat, iata ca a sosit vremea sa se aleaga un nou papa.
Favoriti la titlu au fost italienii, nigerienii, canadezii si cei din Ghana
Procesul in sine a durat doar 2 zile si a avut scurtul numar de numai 5 votari.
Astazi, 13/03/2013 s-a vazut fumul alb, cel care anunta un rezultat afirmativ al procesului de votare si la ora 20:12, ora locala, a fost ales papa Francesco (Jorge Bergoglio pe numele sau real).

Francesco si Benedetto

urmariti live aici:

p.s poza de pe cbc.ca

Dupa un an de wordpress

Faptele Cronlogice:
Acum 15 luni si 3 zile am decis sa imi deschid blogul de pe blogspot.Dupa 3 luni deja incepusem sa inteleg ca platforma respectiva imi ofera prea putin si am decis deci sa ma transfer pe wordpress.

Pentru o perioada de timp mi-am publicat articolele pe ambele platforme, dar inevitabilul si-a spus cuvantul si intr-un final am renuntat la blogspot, sau mai bine spus am transformat pagina respectiva intr-o pagina doar pentru privit si ascultat. [Vezi Pagina] Am ramas cu acest blog, am facut doua schimbari de tema in urma recomandarilor Biei si a Blogatului si am incercat sa ma mentin pe linie cu 2-3 articole pe saptamana.
Acest lucru nu a fost mereu posibil, caci am fost nevoit sa trec prin o schimbare de provider si prin saptamani grele de lucrari.

Despre scurta mea experienta cu blogul:
In acest an de wordpress am cunoscut persoane cu idei mai mult sau mai putin asemanatoare cu ale mele, am invatat lucruri noi, am trait experiente noi, deci pentru mine a fost un an util si nu regret timpul investit in blog.

1 an

Despre blogurile care le vizitez:
Prefer blogurile simple, amuzante si oamenii care au ceva interesant sau inteligent de spus.
Dupa un an de wordpress am ajuns sa am si cateva preferinte.
01. Oana Kovacs , un blog cu putin din toate, un blog relaxant. Aici se vorbeste si despre carti.
02. Spanac un blog verde cu spirit de gluma; seriozitatea nu lipseste atunci cand e nevoie.
03. Javra, blogul unde ideile amuzante si geniale tind sa iasa la lumina.
04. Taraboste, tematica istorica si UFO-logica. Aici se vorbeste si despre societate, cu toate bubele si plusurile ei.
05. Gaben, un blogger simpatic, bun orator si om de gasca.
06. Denisa Aricescu, o bloggerita din zona mea cu un talent iesit din comun in arta poemului.
07. Blogatu, unul dintre cei mai faimosi bloggeri romani. Blogger care a facut cariera pe spinarea lui, dar dispus sa ajute bloggeri mai mici.

Momentan ma prezint cu aceste statistici:
All time: 20,233 views,103 Posts,5 Pages, 814 Comments si circa 20 de articole incomplete.
Cele mai multe accesari mi-au venit din Romania, mai bine de 15 000, Statele Unite si Moldova, dar am avut si accesari din tari precum Armenia, Noua Zeelanda, Nigeria, Maldive, Lebanon, Cambodia, Teritoriul ocupat al Palestinei, Noua Caledonie, Qatar, Ecuador si Kuwait.

Melodia de astazi este Somebody that i used to know – Gotye.

Martisorul vazut de Savoir Faire

Ma numesc Savoir Faire si scriu de mai bine de un an pe blogul cu acelasi nume , dar de aceasta data voi face o exceptie si voi scrie pentru blogul Andreei.

Martisor

Trauma mea legata de fenomenul martisorului a inceput inca de pe vremea cand…

[Citeste restul articolului]

Ploaie de meteoriti in Rusia 15.02.2013

Astazi 15.02.2013 in jurul orei locale 9:22, pe meleagurile regiunii Chelyabinsk din Urali-Rusia la 1500km de Moscova au avut parte de un fenomen spectaculos si in acelas timp periculos, o asa zisa ploaie de meteoriti foarte vizibila cu ochiul liber.
In urma observarii materialelor video s-a constatat ca nu ar fi vorba de o ploaie de meteoriti pentru ca in mod normal, meteoritii s-ar fi estompat in alta parte a atmosferei si ar fi avut alt comportament, ci despre un corp sporadic, rar, ocazional asa cum au tinut sa precizeze oficialii rusi.
Primele estimari si declaratii par a fi urmatoarele:
Din cele spuse de minister, 82 de copii si 34 de adulti sunt raniti, dintre care 12 copii in spital cu rani semnificative si doua persoane la terapie intensiva cu rani deosebit de grave.

Circa 3000 de cladiri au fost avariate in urma undei de impact cauzata de explozia din atmosfera, trei statii de gaz sunt inutilizabile, iar primele daune par sa treaca de 25 milioane de euro.
Din cele spuse de un guvernator regional, circa  950  1000 1200 de persoane au fost ranite, dar cum in mama patrie Rusia cei mici din principiu nu au dreptate, vom considera ca ministerul e vocea graitoare de adevar.

Vezi articolul despre Cometa Itson

Se estimeaza ca acest meteorit ar fi avut 10 tone si ar fi intrat in atmosfera pamantului cu viteza aproximativa de 14752,32 m/s (pentru mai multa siguranta faceti o cautare pe gogu’, caci eu am transformate din mile/h in km/h apoi in m/s)

Primele surse sustin ca aceasta „ploaie de meteoriti” nu are legatura cu fenomenul Asteroidului 2012 DA14

Mai jos aveti doua clipuri care au surprins evenimentul:

Sursele mele sunt news sky, New York Times si tg24mediaset

Evolutia melodiei Infinity

Melodia „Infinity” de pe albumul cu acelas nume apartine DJ-ului si producatorului Britanic Paul Walden a.k.a Guru Josh.
Aceasta melodie a fost lansata pentru prima data in 1989 cu ajutorul Klaas Gerling & Jerome Isma-Ae, iar in primavara lui 1990 ocupa locul 5 in UK chart si are succes in mai multe tari din Europa precum Marea Britanie, Germania, Norvegia, Austria si in special in Irlanda si in indepartata Australie. In anii ’90 apar diferite remixuri si versiuni ale melodiei care aveau sa puna accent pe fermecatorul refren de saxofon. In versiunea din ’89, pe vremea cand melodia inca era cantata cu instrumente clasice, Guru Josh se dezlantuie si probabil datorita hainelor rebele si atragatoare pentru gusturile acelor timpuri, face ravagii printre tineri.

Infinity

Pentru o buna bucata de timp melodia este citata si mentionata drept castigatoare a mai multor titluri onorifice, dar dupa 2000 devine aproape data uitarii. In 2007 ia nastere proiectul intitulat „Guru Josh Project”, care prin promovare masiva si inbunatatiri aduse melodiei, reuseste sa cucereasca pentru a doua oara inimile publicului, atingand in 2008 culmea succesului cu mai bine de 72 de milioane de vizualizari si incasari pe masura, reusind sa castige discul de platina cel putin in Italia.
Majoritatea versiunilor de dupa 2011 sunt caracterizate de influenta unui alt „monstru” in materie de remixuri,  DJ Antoine.
In 2008 melodia se clasifica in primele 5 locuri in majoritatea topurilor de influenta mondiala si in primele 50 de locuri in restul tarilor.
A se nota ritmul disco-electronic, electrizant si plin de energie pe care melodia il dobandeste pe zi ce trece ! In ultima versiune importanta, cea din 2012 se noteaza si prezenta unor dansatoare, dar spre deosebire de majoritatea clipurilor romanesti, englezii stiu sa ramana decenti chiar si atunci cand fac un clip excitant si provocator. Nici caii putere nu iese prea mult in evidenta, deci melodia este demna de decenta, sofisticare si simplitate.
Siteurile precum Youtube sunt pline de remixuri ale melodiei, dar evolutia melodiei se poate organiza in 3 etape fundamentale:

1989/1990:
2008:
2012:

Articolul 100: Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Update: am mai adaugat cateva zeci de poze.
Nota: In timp ce am scris articolul, m-am izbit de cateva probleme majore:
-Nu stiam daca vechile mele cunostinte inca mai sunt valabile, deci au trebuit actualizate
-Ne mai locuind in oras, nu am putut face poze in prima persoana.

Asa se face ca am fost nevoit sa ma informez din cateva carti si siteuri, printre care situl primariei, wikipedia in mai multe limbi, siteuri de stiri, siteuri de fotografie cu circuit inchis de unde am putut obtine 3 poze cu fascinanta capela Hernea care contine elemente baroc, elemente gotice si corintice.(presupunand ca nu m-a lasat vederea)
O sursa foarte buna care mi-a acordat increderea de care aveam nevoie a fost blogul domnului Valentin Mandache intitulat „Case de epoca” , blog pe care il recomand tuturor cititorilor mei.
Domnul Valentin a tinut sa ma mustruluiasca intr-un mod fin, iar acestui fapt ii datorez scrierea notei, deci a surselor.

Cand Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii

Tinand cont ca acest articol este cel cu numarul 100, am rezervat un argument pe care eu il consider placut si captivant.

Nu sunt genul nostalgic sau patriot, dar in acest articol vreau sa va vorbesc despre orasul in care m-am nascut, Campina.

Campina este un oras care abia trece de 40 000 are 32 000 de locuitori, un oras mic si cu atractii modeste, cu oameni de obicei simpli care reusesc sa infatiseze foarte bine idealul prahovean.

Marele avantaj al acestui oras este ca deschide frumoasa Vale a Prahovei, destinatie unde cei din zona capitalei cauta relaxare si odihna.
Campina este asezata pe un platou muntos, ceea ce o face sa fie ferita de ploi si ninsori in exces.
In acelas timp este orasul cu al doilea numar de zile insorite din tara dupa Constanta, iar aerul este (sau mai bine spus era) benefic pentru cei cu probleme respiratorii.

O alta mare atractie a locului a fost petrolul, fapt pentru care in acest oras a fost construita prima schela de petrol si una dintre primele rafinarii si prima scoala de sondori si rafinatori din lume, orasul avand un rol activ la intrunirea celui de-al trilea congres mondial de petrol tinut la Bucuresti.

Bogdan Petriceicu Hasdeu

In perioada post interbelica si interbelica, orasul aduna un numar ridicat de intelectuali si artisti, fapt pentru care incepe sa capete un numar ridicat de cladiri de epoca cu o arhitectura cel putin splendida.
Ia deci nastere faimosul Bulevard al Culturii, loc caracterizat de simplitate, romanticism si intelect.
Printre faimoasele figuri ale orasului ii citez pe Nicolae Grigorescu (pictor), Geo Bogza (om politic, jurnalist si poet),Bogdan Petriceicu Hasdeu (scriitor, istoric, filolog si om politic) si Dr. C. Istrati (savant si chimist de talie mondiala.)

Campina deci, este un oras cu o clima de potential medical mare, ca sa nu mai vorbim de potentialul turistic.
Ei bine, cum era de asteptat, acest potential nu este exploatat la maximum (adica nu este exploatat aproape deloc).
Dar potentialul este una, iar amprenta locului este alta.

Ei bine, anii de comunism si-au spus cuvantul, iar mandria de cladiri interbelice ori au fost daramate, ori lasate in paragina, ori au fost intretinute cu materiale de proasta calitate, lucru previzibil pentru ca lumea abia isi permite painea zilnica.

Centrul vechi a predat stafeta blocurilor gri de ciment, blocuri ceausiste si fara pic de frumusete exterioara, blocuri in care mucegaiul domina, ori blocuri construite prost cu bulina rosie (fac o mica paranteza, constructiile cu bulina rosie indica faptul ca blocurile au crapaturi vizibile, lungi si adanci, blocuri care urmeaza sigur sa se darame)

Citeste articolul despre blocuri

Cladirile care odinioara erau pavate cu piatra de munte, marmura sau tigla aleasa, cladiri cu turnuri si foisoare, cladiri cu sculpturi si relief, acum sunt date cu var, lavabila si alte bazaconii de acest gen.
Drumurile erau pavate cu piatra, vedeai hanuri, berarii si gogoserii, bistro si sifonarii, si alte cladiri cu nume melodioase, locuri unde puteai sa citesti un ziar, sa savurezi o prajitura, sa bei o cafea, sau sa discuti despre politica.
Acum nu mai exista nici drumuri pavate, nici locuri de relaxare fine, caci drumurile pavate au devenit portiuni de asfalt prost cu gauri ori sclipici, iar localurile selecte au devenit locuri unde se ragaie a bere si se asculta muzica sunete de tip club-comercial unde lumea se indeamna sa ajunga prin expresii de genul „Hai bà/fà sa lingem o bericioaicà”

Va sa zica, bulevardul acela frumos pe care imi facea placere sa ma plimb cand eram mic se apropie de ruina.
Cladirile de epoca le vezi doar ici si colo, strazile nu mai sunt ingrijite, iar crapaturile din ciment devin tot mai vizibile
Pomii devin urati si batrani, caci nu sunt ingrijiti, peretii sunt tot mai scrisi, bancile tot mai rupte, iar initiativa primariei de a face si de a repara exista doar in teorie.
Locurile precum „Lacul” , „Leii” si „Muscelul” incep sa moara, iar muscelul exista numai datorita cantitatii de trafic, nu si a calitatii.

A disparut frumosul parc al pionierilor, pe acea fundatie a aparut un parc intitulat Mitu Chitu, o bataie de joc ca toate celelalte chestii.
Deci toata aceasta discutie ma face sa ma intorc cu gandul la titlu: „Bulevardul Culturii devine Bulevardul Inculturii”

Mai jos aveti o serie de schite si fotografii, majoritatea facute dupa 1800.

Melodia de astazi este „Let it be”

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (II)

Iata si a doua parte a articolului despre securitatea romaneasca.
Aici puteti sa vedeti prima parte.

Va reamintesc ca acest articol nu este scris de mine, ci este scris de cei de la jurnalul.ro, site pe care nu il simpatizez in mod special si din urma caruia nu castig absolut nimic.

La sfarsitul articolului gasiti si materialul video

revolutie-securitate

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (II)

Postul arab de televiziune Al Jazeera a difuzat, zilele trecute, un neobişnuit de lung reportaj despre România. Timp de 25 de minute, cât a durat materialul difuzat, telespectatorii au trecut de la un personaj la altul, dintr-un oraş în altul şi de la un domeniu de activitate la altul, toate acestea pentru a afla în final că România de azi este încă sub influenţa temutei Securităţi din perioada comunistă.   Investigaţia, realizată de Glenn Ellis, şi-a propus să demonstreze că poliţia politică a regimului comunist care a pus stăpânire pe România până în decembrie 1989 nu doar că nu a dispărut după Revoluţie, ci s-a reinventat, găsind metode de supravieţuire  uneori ceva mai discretă.

De la Laszlo Tokes, simbolul Revoluţiei române, jurnalistul trece, în apropiere de Timişoara, la fostul ofiţer de Securitate Radu Tinu, cel care se face vinovat pentru tratamentul dur aplicat lui Tokes şi familiei sale. Relaxat, acesta a acceptat întâlnirea cu jurnalistul la reşedinţa sa de la munte.  „Nimeni nu a avut nimic de obiectat în legătură cu ce am făcut. Mulţi m-au întrebat de ce nu i-ai spart capul când ai avut ocazia?”, a povestit el pentru Al Jazeera, făcând referire, evident, la episcopul Laszlo Tokes.

Printre celelalte victime ale lui Tinu s-a numărat şi laureata Premiului Nobel pentru Literatură, Herta Muller. În romanele ei terifiante, Muller a reprezentat în cele mai mici detalii teroarea vieţii cotidiene din România lui Ceauşescu. Dar Tinu nu prea este un fan al muncii acesteia, ca să nu spunem mai mult. „Dacă ar fi luat Premiul Nobel pentru Pace, mai înţelegeam, dar pentru Literatură? Mai scutiţi-mă, vă rog!”, i-a replicat Tinu jurnalistului străin. Descumpănit, acesta pleacă de la reşedinţa fostului ofiţer de Securitate, nu înainte de a remarca faptul că în curte la Tinu există un drapel comunist, iar ringtone-ul la telefonul său mobil este tema muzicală a celebrului film „Naşul”. „Chiar dacă aproape comic tot ce văd aici, trebuie să-mi amintesc că Tinu era un personaj principal al unui regim brutal, care a închis, torturat şi ucis opozanţi”, spune, parcă sieşi, autorul reportajului.

Printre dosare, la CNSAS

Înapoi în Bucureşti, Glenn Ellis ajunge cu investigaţia sa la Consiliul Naţional de Studiere a Arhivelor fostei Securităţi, unde o întâlneşte pe Germina Nagâţ, şefa Serviciului de Investigaţii al CNSAS, care i-a prilejuit un tur al Consiliului, locul în care sunt studiate dosarele şi condamnările celor vinovaţi de abuzurile din perioada comunistă. „Şi-a petrecut 10 ani puricând arhivele, în căutarea dovezilor de încălcare a drepturilor omului. Este o sarcină enormă. Dosarele au fost păstrate cu date despre aproape toată lumea, cu un singur scop, acela al şantajului – un dosar imens pentru controlarea populaţiei. Dacă ai pune dosarele cap la cap, documentele rezultate s-ar etala pe o suprafaţă de 24 de kilometri”, explicat Glenn Ellis. „În timp ce ne plimbam printre rafturi, Nagâţ ia un dosar la întâmplare şi îl deschide. Este plin de fotografii secrete, scrisori furate, jurnale personale, amintiri inocente ale unei vieţi nevinovate, urmărite fără încetare de Securitate”, remarcă autorul. Acesta explică faptul că era unul dintre cele cinci volume despre viaţa unui tânăr, din 1950, până la moartea sa, în 1980. Prezentând dosarele, Nagâţ face un gest de nedumerire:”Toate astea…tot ce-i aici, documente peste documente, pentru ce?”. „E greu de înţeles din punct de vedere uman. Este tragic, este monstruos. Detaliile sunt cel mai adesea monstruozităţi. Este dificil de acceptat că este vorba despre o istorie adevărată. A fost posibil, şi chiar s-au întâmplat toate astea», a explicat Nagâţ pentru Al Jazeera.

«Dosarul lui Băsescu a fost distrus»

Autorul reportajului vine cu explicaţii: după căderea lui Ceauşescu, dosarele au rămas în mâinile unei noi forme de poliţie secretă, SRI, care a fost formată aproape în totalitate din foştii ofiţeri ai Securităţii. Multe dosare ale Securităţii au fost distruse, inclusiv cel al preşedintelui Băsescu, adaugă autorul reportajului.

A durat 18 pentru ca ele să devină accesibile publicului, iar acest lucru s-a întâmplat în mare parte sub presiunea UE, subliniază Al Jazeera. Deşi multe cazuri au fost trimise în instanţă, nimeni nu a fost până acum condamntat.

Germina Nagâţ blamează sistemul judiciar, la rândul său compus din foşti ofiţeri ai Securităţii. „Dacă vedeţi lista persoanelor trimise în judecată, veţi observa că unele nume sunt foşti ofiţeri ai Securităţii, acum parte a sistemului judiciar. Unii dintre ei au fost asimilaţi imediat după revoluţie, prin urmare sunt încă activi – e foarte simplu”, a explicat Germina Nagâţ.

Nebunia lui Ceauşescu, în inima Bucureştiului

De la biroul Germinei Nagâţ jurnalistul remarcă imensa Casă a Poporului, a doua cea mai mare clădire din lume după Pentagon. „Este nebunia absurdă a lui Ceauşescu în inima Bucureştiului. Sute de clădiri istorice au fost demolate pentru a se crea acest colos urât, a cărui construcţie practic a ruinat România. Bucureştiul era considerat cândva ca Micul Paris, dar acum nu mai este cazul”, remarcă reporterul cu amărăciune.

Jurnalistul de la Al Jazeera a avut o întrevedere şi cu fostul căpitan al Securităţii, Constantin Bucur, dat afară mai târziu din SRI după ce a dezvăluit că serviciul interceptează convorbirile telefonice. Potrivit lui Bucur, supravegherea actuală a sporit. „Telefoanele politicienilor şi ale jurnaliştilor sunt interceptate”, spune el.

Întrebat despre Traian Băsescu el a spus: „Sunt convins că a fost un ofiţer sub acoperire al Securităţii. Multe arhive au dispărut, dar oamenii nu au dispărut, iar el a avut mulţi ofiţeri de contact, aşa că multă lume îi cunosc activitatea. O parte dintre ei au fost mituiţi. Alţii vorbesc”.

Supravegherea continuă

Jurnalistul Al Jazeera s-a îndreptat şi spre scriitorul Stelian Tănase, ale cărui cărţi au fost interzise în perioada comunistă, în încercarea de a afla dacă există în continuare o formă de Securitate din umbră. Stelian Tănase admite că telefoanele lui sunt urmărite.  „Vor să ne controleze şi să ştie tot despre noi. Viaţa mea privată, manuscrisele mele, prietenii, rudele, sunt detalii ale vieţii noastre, dar dacă vor să ne controleze, atunci a avea detalii despre mine înseamnă a avea informaţii prin care să ma şantajeze, să mă ameninţe”, explică el jurnalistului Al Jazeera.

Pus să descrie Securitatea pasivă din România de azi, Tănase a explicat: „8% dintre oamenii bogaţi din România de azi provin din structurile Securităţii. Dacă citeşti Forbes sau Capital, aceste două publicaţii dau publicităţii anual o listă cu cei mai bogaţi oameni din România. Poţi lua nume cu nume şi descoperi legăturile lor cu Securitatea”.

Scriitorul dă un răspuns final la investigaţia Al Jazeera: „Avem o democraţie aparentă, avem o constituţie, avem uniuni, presă liberă, partide, alegeri, avem de toate – dar doar de faţadă. Ştiţi acest concept de democraţie de faţadă ca în America de Sud? România este o democraţie sud-americană – este jumătate democraţie, jumătate dictatură”.

Vezi reportajul video

Sursa (articolul este oricum complet si aici, nu e nevoie sa va duceti la sursa)

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (I)

Chestiunea comunismului incepe sa ma framante din ce in ce mai tare.
Sunt curios sa aflu detalii reale, incerc sa dau la o parte partile inflorite si mai presus de tot, incerc sa tin cont de faptul ca materialele multimedia sunt menite sa impuna anumite idei spectatorului.
Ei bine, filtrand aceste informatii, ajungi totusi sa pricepi un esential.

Urmeaza un articol de la jurnalul.ro.
Mentionez ca nu am nici macar un interes sa fac reclama la acest site si nici nu ma intereseasza ce entitate mai mult sau mai putin politica il manevreaza.
Spun asta ca sa nu existe urme de dubiu.

Daca nu aveti chef de citit, puteti sa treceti direct la clipul de la sfarsitul articolului, dar eu va pot garanta ca cititul acestui articol nu este timp pierdut.

Tovarasul balbait

În România, Securitatea e în toate, ea conduce. Un reportaj al televiziunii Al Jazeera (I)

Postul arab de televiziune Al Jazeera a difuzat, zilele trecute, un neobişnuit de lung reportaj despre România. Timp de 25 de minute, cât a durat materialul difuzat, telespectatorii au trecut de la un personaj la altul, dintr-un oraş în altul şi de la un domeniu de activitate la altul, toate acestea pentru a afla în final că România de azi este încă sub influenţa temutei Securităţi din perioada comunistă.

Investigaţia, realizată de Glenn Ellis, şi-a propus să demonstreze că poliţia politică a regimului comunist care a pus stăpânire pe România până în decembrie 1989 nu doar că nu a dispărut după Revoluţie, ci s-a reinventat, găsind metode de supravieţuire  uneori ceva mai discretă.

O ţară agitată

Reamintind că în ultimul an România a schimbat doi premieri şi a trecut printr-un referendum de demitere a preşedintelui, dar şi prin proteste la scară naţională împotriva austerităţii şi a unui sentiment crescând de nedreptate resimţit de populaţie, Al Jazeera face previziuni. În opinia reporterului, în România vom avea cele mai aprig disputate alegeri din ultimii ani.

„Lupta pentru putere dintre Traian Băsescu, preşedintele de dreapta, şi Victor Ponta, premierul de stânga, a acaparat actualitatea, dar povestea din spatele acestei lupte ţine de trecutul comunist al României – ba chiar de momentul acela, în care un grup de militari a pus capăt vieţii lui Nicolae Ceauşescu, ultimul dictator de tip stalinist al Europei”, crede autorul reportajului. El reaminteşte momentele tragice ale lui decembrie 1989, momentul asasinării cuplului Ceauşescu la Târgovişte, dar mai ales procesul improvizat de care aceştia au avut parte. Şi ajunge la tânărul procuror de atunci, Dan Voinea, azi retras din activitate, cel care a scris rechizitoriul în baza căruia au fost condamnaţi la moartea Nicolae şi Elena Ceauşescu.

Speranţa de la revoluţie

 „Zidul Berlinului căzuse, iar regimurile comuniste picau precum piesele unui domino în întreaga Europă de Est, dar nu şi în România. Aici, temuta poliţie secretă a lui Ceauşescu, Securitatea, era atotputernică. Românii de rând au ieşit în stradă. Câteva mii au fost ucişi sau răniţi. Ceauşescu a fugit la bordul unui elicopter, în timp ce în capitala ţării era o baie de sânge. Dar familia Ceauşescu a fost capturată, iar tânărul căpitan s-a trezit faţă în faţă cu dictatorul. Lui Voinea i s-a ordonat să scrie de mână un act de acuzare şi să îl citească. El a fost şocat să constate că nicio dovadă nu fusese prezentată şi că nu existau martori. În numai o oră, Ceauşescu şi soţia sa, Elena, au fost condamnaţi la moarte şi executaţi. Lumea saluta evenimentul drept un triumf asupra regimului şi a temutei sale poliţii secrete, dar Voinea avea altă părere”, relatează jurnalistul de la Al Jazeera.

 O acoperire

 La cazarma unde dictatorul şi soţia lui au fost împuşcaţi, chiar în faţa zidului ciuruit de gloanţele destinate cuplului dictatorial, Voinea a explicat pentru Al Jazeera că executarea lui Ceauşescu a fost o modalitate de a acoperi alţi vinovaţi pentru crimele comuniste. „S-au gândit că nu e o idee bună să îi ofere lui Ceauşescu un proces corect pentru că celelalte crime ale regimului comunist ar ieşi la iveală, aşa că l-au ucis pe el ca să se salveze pe ei pentru ca apoi să răspândească ideea că oamenii l-au ucis pe Ceauşescu, Astfel, comuniştii au rămas la putere chiar şi după revoluţie”. „În urma revoluţiei au fost 8.000 de victime – morţi, răniţi sau persoane arestate, iar din aceste 8.000, niciun activist de partid”, a mai explicat Voinea.

 Experienţa lui Marius Oprea

 O altă persoane care împărtăşeşte ideile generalului Voinea este Marius Oprea, istoric şi expert în problematica legată de Securitatea română. Este următorul personaj întâlnit de jurnalistul de la Al Jazeera în România, la Cluj. Şi nu oriunde, ci chiar la morgă. „Echipa sa de voluntari se concentra asupra unui schelet, încerând să traseze ultimele momente ale vieţii unui tânăr, tragic scurtată de teroarea comunistă. Nici acum nu se ştie câte persoane au fost ucise de Securitate. Acum cinci ani, Oprea a creat Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului, bucurându-se de susţinerea preşedintelui Traian Băsescu. Dar când a început să exhumeze cadavrele victimelor Securităţii din gropile comune şi a cerut să se facă dreptate, Traian Băsescu, temându-se de ceea ce descoperea acesta, l-a dat afară de la instituţia pe care a fondat-o”, relatează Al Jazeera. „Aveam încredere în el, că va curăţa ţara de Securitate şi de comunişti, dar el i-a repus oamenii la putere şi pe mine m-a dat afară de la locul meu de muncă”, a explicat Marius Oprea pentru jurnalistul de la canalul arab. „Cercetările lui Oprea, căutarea adevărului despre persoane dispărute în timpul comunismului, l-au făcut pe acesta să bată ţara în lung şi în lat. Oprea are acum mulţi duşmani şi, ca şi generalul Voinea, primeşte ameninţări cu moartea. Există un sentiment că vechea gardă este pur şi simplu de neatins”, comentează jurnalistul. „N-am văzut niciun membru al Securităţii condamnat de un tribunal pentru crimele sale”, a spus Oprea.

 Simbolul revoluţiei

 De la Cluj, drumul jurnalistului a luat-o spre vest, printre dealuri şi ferme izolate, într-un peisaj aproape neatins de secolul al XX-lea – pentru a-l întâlni pe el creditat de toţi drept factorul declanşator al revoluţiei care a pus capăt comunismului în România: pastorul Laszlo Tokes. „Tokes a devenit o figură politică importantă şi până recent a fost vicepreşedintele Parlamentului European. Dar în epoca comunistă, el era un preot modest, gata să rişte totul pentru  a predica în favoarea democraţiei şi a libertăţii, de la amvonul său din Timişoara – ceea ce echivala cu semnarea condamnării sale la moarte, în ceea ce era considerată cea mai brutală dictatură din Europa”, comentează Al Jazeera. „Securitatea a încercat să facă totul pentru a-l face să tacă, inclusiv o tentativă de asasinat. Când acesta a eşuat, ei au decis să-l dea afară din biserică. Dar enoriaşii au format un lanţ uman în jurul bisericii, pentru a-i lua apărarea”, mai explică autorul reportajului.

„O revoltă spontană s-a transformat într-o demonstraţie anticomunistă, iar în câteva ore a fost stârnită o revoltă generală împotriva întregului regim, care s-a extins apoi în întreaga ţară”, a povestit Tokes.

 „Victoria finală împotriva comunismului nu a venit încă”, a precizat Laszlo Tokes pentru Al Jazeera. El a subliniat că mulţi dintre cei mai cunoscuţi criminali ai regimului sunt încă în libertate.

Vezi reportajul video

Sursa (articolul este oricum complet si aici, nu e nevoie sa va duceti la sursa)

Vezi partea a doua

Paradigma comunistului autentic

Avertizare: Daca sunteti sensibili la cuvinte, daca aveti o particulara simpatie pentru Vadim Tudor sau daca aveti nostalgii comuniste va sfatuiesc sa NU cititi !

 

Nu voi exprima prea multe calificative despre comunism, dar tin sa imi etalez parerea despre monsignore Vadim T.
Incep prin a-i recunoaste un singur merit: nu este ignorant asa cum sunt ceilalti, dar in schimb este pupator de buci de rang profesionist.
A practicat pupatul curului atat in regimul comunist, cat si in cel neo comunist.
Un hot cu radacini la portile de sus, un hot in partidul Romania Mare, un mascarici in scena politica romaneasca (asa mica si urata cum e) si un sarlatan care ne reprezinta in Europa.
Isi permite sa fie tare in papagal si sa o arda in ironie ieftina doar datorita faptului ca si-a facut operatie de lipire de dodoasca pe limba !
Hai sictir gunoiule !